Începutul statului odris a fost pus de regele Teres I. El a reușit să unească clanurile dinastice ale odrisilor și să atragă prin alianțe politice și acțiune militară triburile din jur. Ulterior, datorită talentului său militar și calităților sale de conducător, statul a crescut. Teres a intrat pe câmpia Dunării și a supus triburile geților, ajungând în ținuturile scitice alăturate. Spre sud, statul se întindea până la Bizantion și Samidesos. Teres își impune autoritatea asupra multor orașe-stat grecești de-a lungul mărilor Egee și Marmara. Acestea încep să-i plătească tribut. Ulterior, această influență se intensifică sub domnia fiilor săi Sparodok, iar, după el, Sitalk.

Una dintre principalele caracteristici pe care se bazează puterea regatului odris este aceea că puterea supremă este centralizată, se află în mâinile conducătorului.

Regele conduce nu doar politica internă și externă, dar este și comandantul suprem al forțelor armate. În conducerea statului, a administrării lui pe regiuni și în analiza unor probleme administrative și teritoriale importante, domnitorul se baza pe ajutorul sfătuitorilor și confidenților săi apropiați, care provin din rândul aristocrației tribale care îl susținea.

Puterea odrisilor era remarcabilă. Pe timp de război, ei strâng forțe fără precedent, ca număr. Datorită puterii lor militare, atenienii l-au atras de partea lor pe Sitalk, succesorul regelui Teres I. În timpul războaielor peloponeziene, el a intrat în Macedonia, care la acea vreme lupta de partea Spartei cu o armată uriașă pentru vremea aceea. Sitalk conducea 50.000 de călăreți și 100.000 de pedestrași. Acțiunile militară se desfășoară într-o iarnă aspră. Armata odrisilor este atât de numeroasă încât forțele macedonene au fost înghițite de ea. Faima lui Sitalk a întărit autoritatea și puterea militară a odrisilor. Desigur, desfășurarea unei astfel de acțiuni nu a fost ușoară. Spre deosebire de ziua de azi, mișcarea unui număr atât de mare de persoane a necesitat o mai bună organizare și asigurare a proviziilor, a armelor și echipamentelor necesare.

Pentru desfășurarea unor operațiuni militare ample și complexe, conducătorii odrisilor recrutau ca sfătuitori unele dinastii ale triburilor aliate care îl sprijineau și îi introduceau în cercul său de apropiați.

Adeseori, convocarea sub steagul de luptă al voluntarilor locali ai acestor triburi a fost asociată cu anumite negocieri, daruri și concesii menite să câștige favorurile conducătorilor lor.

Odrisii au reușit să-și păstreze statul chiar și în timpul marelui Alexandru cel Mare. După ce tatăl său, Filip, a reușit să cucerească părți mari din ținuturile fragmentate și sfâșiate ale odrisilor, au început treptat să-și recapete puterea. Regele Kerseblept, care a continuat să stăpânească ținuturile odrise, a urmărit o politică de mare succes, prin intermediul căreia, în mare parte în mod pașnic și cu sprijinul lui Alexandru cel Mare, a reușit să recâștige o parte din teritorii. Ulterior, Sevt al III-lea, care a preluat tronul, a respins dependența de regatul macedonean și a purtat un război de eliberare. Sevt al III-lea a luptat împotriva autoproclamatului rege al Traciei, succesorul lui Alexandru cel Mare - Lisimah. Luptele dintre cele două părți sunt grele, autorii antici care descriu bătăliile oferă informații evazive despre cum au decurs. Cu toate acestea, succesul lui Sevt al III-lea este incontestabil. El recâștigă independența poporului său, își lărgește teritoriile și construiește un oraș și un palat magnifice - Sevtopolis, care a devenit un simbol al puterii sale.

Despre puterea odrisilor dau mărturie istorisirile despre regele trac Kotis I. El a ridicat palate magnifice pentru ospețe și a oferit aliaților săi cadouri splendide de aur și argint. Acești aliați erau din tribul geților, alături de care Kotis a luptat cu succes împotriva Uniunii Maritime Ateniene. Un exemplu elocvent de astfel de cadouri este comoara de argint Borovo, donată de Kotis.

Domnia regilor odrisi în secolul al V-lea și în prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr. păstrează unele caracteristici din perioada democrației militare. În timpul sărbătorilor și când îi sunt aduse daruri, reprezentanții aristocrației tribale vorbesc cu conducătorul ca egali. În acest fel, conducătorul, deși își păstrează supremația și își exercită puterea absolută prin ordinele și legile sale, arată că este unul din rândul ostașilor și luptătorilor cu ajutorul cărora câștigă victoriile și prestigiul.

Statul odris nu a fost la epoca respectivă doar o alcătuire de triburi diferite, ci a ridicat principiul statalității și, prin forță, a reușit să lupte și să reziste chiar și celor mai mari imperii ale antichității.

Oaspeții și vizitatorii Parcului Istoric pot experimenta tablouri, care prezintă diferiți conducători și eroi, precum Regele Kotis I, pot să pășească pragul singurului palat trac restaurat din lume - simbol al puterii antice a tracilor. Vino în Parcul Istoric și trăiește o aventură captivantă.