În felul acesta, conducătorii puternici și viteji se întâlneau cu oamenii pe care îi conduceau și își etalau prestigiul și puterea. 

 

Itinerariul regilor traci avea loc de obicei primăvara. Cel mai adesea, regii mergeau călare, deoarece pentru traci calul era un animal sacru. Cei mai buni războinici traci erau tocmai călăreții. Rareori domnitorii foloseau care mari regale. Acestea din urmă erau destinate în special ceremoniilor oficiale organizate în orașele și satele din apropiere. Pentru deplasare pe distanțe mai mari se foloseau caii, deoarece erau mai rapizi.

 

În timpul acestei expediții sacre, conducătorii traci erau însoțiți de cei mai aleși războinici și fruntași ai aristocrației. Itinerariul simboliza ascensiunea domnitorului, îi consolida poziția în societate. Domnitorul vizita toate teritoriile care i-au fost încredințate. În credințele tracilor, statul era asociat ritualic cu o imagine a universului. Domnitorul își consolida autoritatea nu numai prin apariția în fața supușilor săi și prin organizarea de ospețe, ci și prin împlinirea anumitor ritualuri și ceremonii legate de zei, în sanctuare importante.

Domnitorii descindeau în reședințe fortificate. Acestea erau așa-numitele tiurgii - palate bine apărate, mărețe, care, de-a lungul timpului, au devenit inima multor orașe tracice. Acesta este cazul și cu Sevtopolis, cetatea regelui Sevt III. Se crede că a fost o reședință similară preexistentă care a fost ulterior extinsă și inclusă în planul orașului nou construit.  Adeseori, în imediata apropiere a palatelor sau în interiorul lor existau sanctuare. În ele, regii-preoți își îndeplineau misterele și își propovăduiau doctrina nemuririi. Această cunoaștere era disponibilă doar unui grup restrâns de persoane apropiate cercului din jurul domnitorului. 

Locurile în care se opreau conducătorii deveneau adesea capitală temporară, întrucât regula era aceea ca centrul statului să fie acolo unde se afla domnitorul. În aceste palate, mulți dintre regii traci nu numai că venerau zeii prin misterele lor caracteristice, dar, pe alocuri, le foloseau și drept locuri unde se întâlneau cu diverși trimiși din alte țări sau între ei, încheiau acorduri politice și alianțe militare. Foarte des, în timpul expedițiilor domnitorului, erau alese obiectivele viitoarelor campanii militare, ceea ce aducea și o mai mare prosperitate și dezvoltare a statului.

În multe dintre locurile în care regii poposeau în timpul turneului lor, existau ateliere cu meșteri pricepuți - bijutieri, sculptori, armurieri. Aceștia erau subordonați economiei regale, adică ceea ce produceau ei era folosit de căpeteniile trace și de protejații lor, după cum considerau de cuviință. Mijloacele pentru întreținerea și viața meșterilor erau date de trezoreria statului. În urma săpăturilor arheologice din ținuturile Traciei au ieșit la iveală multe vase cu numele conducătorilor traci care au comandat să fie produse.

 Itinerariul regal, pe lângă consolidarea autorității regelui în fața supușilor săi, contribuia, de asemenea, și la gestionarea mai ușoară a teritoriilor sale - la planificarea nu numai a campaniilor militare, ci și la consolidarea frontierelor, la încheierea unor acorduri comerciale reușite, la supravegherea a ceea ce se lucra în atelierele meșteșugarilor pricepuți și la planificarea modului în care este posibil să fie folosite cât mai bine aceste produse pentru întărirea puterii și extinderea ei.

La nivel religios, prin itinerariul regal, dinastiile reproduceau renașterea naturii, precum și propria lor renaștere. În felul acesta, erau stimulate mișcarea forțelor cosmice, schimbarea anotimpurilor, nașterea anotimpurilor. Aceasta era una dintre formele de reînnoire a puterii regale, de întinerire periodică și reactualizare a acesteia. 

Călătoria ritualică a regelui era asociată cu inițierea, reînnoirea forțelor naturale și sociale, revigorarea și consolidarea puterii sale - conducătorul suprem al pământului, pe care îl conduce și de care trebuie să aibă grijă.  Unul dintre ritualurile oficiate de unii regi traci era ritualul pe care îl săvârșeau pe pământ. Întrucât socoteau că sunt purtători ai puterii divine, prin acest act, regii arătau că, prin ararea solului și plantarea de semințe în el, au grijă de refacerea forței și a fertilității acestuia, în beneficiul oamenilor și al statului. 

Itinerariul regilor traci era o parte extrem de importantă din sistemul complex de ceremonii și ritualuri prin care dădeau mărturie despre puterea, autoritatea și dominația lor asupra pământului pe care l-au cucerit cu sângele și vitejia lor.