Tracii

CUM ÎȘI EDUCAU TRACII COPIII

Datorită educației și abilităților pe care le-au dezvoltat, vechii locuitori ai teritoriilor bulgare erau vestiți nu doar ca războinici curajoși, ci și ca personalități și lideri excepționali.

Conform mărturiilor lăsate de autorii antici, copiii traci de sex bărbătesc, în special copiii părinților de obârșie nobilă, erau crescuți de tații lor într-un mod care să-i facă războinici neînfricați, puternici și rezistenți din punct de vedere fizic. Datoria lor ca lideri ai oștilor tribale era de a fi exemplu celorlalți membri ai tribului și de a înflăcăra spiritele în luptă.

Noi, bulgarii, suntem vestiți de mult timp ca mari războinici și ca oameni care își apără cu pasiune familia, neamul și numele. Sunt cunoscute nenumărate fapte eroice ale vitejilor războinici bulgari care și-au dat viața în numele patriei. Pământul pe care trăim a fost întotdeauna sfânt și, ca atare, poporul nostru a luptat cu vitejie pentru el. Chiar și în momentele grele am reușit să păstrăm ceea ce ne face să ne simțim mândri și demni că suntem bulgari.

Pe lângă faptul că serveau ca sprijin și inspirație în timpul luptelor, fiii nobililor traci trebuiau să poată fi interlocutori captivanți la banchete și să fie negociatori pricepuți. De aceea, tracii au acordat o mare preocupare stăpânirii artei vorbitului în public, adică arta de a fi oratorii excepționali.

Elocvența moștenită de la traci i-a ajutat adesea pe luptătorii noștri pentru libertate în toate epocile să înflăcăreze oamenii, să-i determine să-și unească eforturile pentru a atinge un scop înalt. Doar moștenitorii vrednici ai marelui popor trac, hrăniți cu tradițiile și moștenirea de peste generații, pot realiza asta și pot aprinde focul schimbării spre care năzuim cu toții.  Deși pentru tracii de vază, munca fizică era o ocupație potrivită numai pentru țărani și sclavi, copiii nobililor și conducătorilor dobândeau anumite abilități și obiceiuri de muncă încă de la cea mai fragedă vârstă. Trebuiau să-și însușească obiceiuri fundamentale, necesare pentru a desfășura activități agricole de bază, pentru a fi chivernisitori buni ai pământurilor lor. 

Tracii acordau o atenție deosebită învățării copiilor lor să crească cai. Calul era un animal sacru la traci și era venerat. De aceea, nobilii înșiși aveau grijă de creșterea și dresarea animalelor pe care le foloseau în timpul vânătorii și al războiului.  Femeile trace erau vestite pentru hărnicia lor. Acest lucru este menționat într-o serie de surse. Herodot este deosebit de elocvent în textele sale, în care relatează despre femeile harnice ale peonilor. El le compară cu albinele și folosește cuvinte de laudă la adresa lor. Femeile peone și cele din triburile tracice, care locuiau la periferia sud-vestică a Traciei antice, erau harnice ca albinele. 

Sunt cunoscute multe exemple privitoare la hărnicia acestora. În ținuturile bulgărești au fost întotdeauna prețuiți acei oameni care puteau să aibă grijă nu doar de familie, ci și cei de obârșie nobilă. În multe familii, era important ca fiii și fiicele să își îndeplinească sarcinile mai bine decât slugile năimite, astfel încât să poată da exemplu, să fie familiarizați cu munca săvârșită și să își gestioneze bine gospodăriile.

Un element extrem de important al educației tracilor era muzica. Locuitorii acestor meleaguri l-au dat pe Orfeu, cunoscând bine efectul liniștitor, înnobilant și educativ al muzicii. Toată lumea din Tracia, de la țăranii obișnuiți până la nobili, se ocupa cu muzica, îmbunătățind-o constant și dezvoltând instrumentele muzicale.

Tracii foloseau foarte iscusit muzica și ca instrument în politica externă. Multe triburi trace, în special geții, obișnuiau să trimită ambasade de pace, iar textul mesajului să fie citit în sunetul unei țitere.

Bulgarul din toate epocile a fost întotdeauna strâns legat de muzică, care face parte din lumea și viața sa spirituală. Varietatea de cântece și motive populare bulgărești, de melodii, este un tezaur care aproape nu se întâlnește nicăieri altundeva în lume.

Învățăturile religioase și însușirea ritualurilor și practicilor mistice făcea parte din educația tracilor. Reprezentanții familiilor nobile erau adesea preoți care participau la mistere închinate zeilor. Tracii aveau abilități de vindecători remarcabile, care erau transmise în comunități închise de la învățător la ucenic. Conform autorilor antici, acești vindecători erau pricepuți în vindecarea trupului și a sufletului, folosind puterea vrăjilor miraculoase, combinate cu puterea ierburilor pe care le foloseau pentru a face leacuri.

Până în zilele noastre, cunoașterea plantelor este puternic prezentă în ținuturile bulgărești, iar mulți dintre cei mai bătrâni sau cei care au această ocupație îndeplinesc anumite ritualuri, vrăji, care urmăresc să consolideze puterea tracilor și sunt, fără îndoială, o veche cunoaștere a vieții și a ființei, moștenire spirituală care a ajuns de-a lungul timpului până la noi, bulgarii de astăzi,.

Educația pe care tracii le-o ofereau copiilor lor, împreună cu ideile și credințele lor religioase, este o parte extrem de importantă a bogatei lor culturi spirituale. Moștenitorii acestei culturi sunt bulgarii care trăiesc astăzi în fostele teritorii tracice.

Noi, cei din Parcul Istoric, ne străduim să le descoperim vizitatorilor și oaspeților întreaga diversitate a culturii tracice, să vă oferim muzică compusă pe baza motivelor folclorice care s-au păstrat, în felul în care o făceau tracii înșiși, să prezentăm obiceiurile străvechi, tradițiile culturale, să vă determinăm să empatizați cu trecutul și măreția tracilor antici. Doar prin transmiterea moștenirii trecutului celor care vin după noi vom ridica măreția spiritului bulgar și vom arăta lumii întregi adevărata frumusețe a moștenirii antice a Bulgariei.