Tracii

Peltastul trac

Picioarele lui erau înfășurate în cizme din piele de cerb și purta pelerine dungate. Fiecare peltast era înarmat cu două sulițe și o sabie scurtă sau un pumnal de fier (seceră de luptă) cu lamă zimțată. Uneori, războinicii purtau la brâu un săculeț cu pietre și o praștie.

Peltaștii nu luptau în formațiuni compacte (spre deosebire de falanga hoplită), ci în formațiune de luptă dispersată, care le permitea să atace rapid și să se retragă. Deplasarea lor se realiza în grupuri compacte mici, care nu se separă în timpul marșului, iar soldații care le formează se sprijină reciproc în timpul luptei. În retragere, peltastii își aruncă scuturile pe spate pentru a se proteja.

Când intrau în luptă, războinicii traci scoteau strigăte cumplite și provocau un zgomot inimaginabil lovindu-și armele.

Bătălia începea brusc, accentul punându-se pe presiunea asupra dușmanului. Elementul esențial al peltaștilor era atacul, iar alternarea constantă a atacurilor și a retragerilor transforma fiecare bătălie împotriva lor într-un joc de-a v-ați ascunselea. Ordinea de luptă tracică se dispersa repede, dar se reasambla și mai rapid.

Războinicii se năpusteau pe câmpuri și pajiști, se ascundeau în tufișuri și în poienele din apropiere, dar reapăreau rapid, astfel încât să poată izbi fulgerător și să nu-și lase dușmanii epuizați să respire.

01.05.2020