Capitala celui de-al Doilea Imperiu Bulgar, Târnovgrad, este situată pe trei dealuri: Stara Planina - Țareveț, Trapezița și Sveta Gora. Inaccesibilitatea lor favorizează transformarea așezării într-o fortăreață puternic consolidată. După ce Asăneștii au reușit să alunge stăpânirea bizantină de aproape două veacuri și să restabilească statalitatea bulgară, așezarea a început să se dezvolte rapid. Tulburările care au zguduit Imperiul Bizantin și schimbările survenite la scară globală au făcut ca mulți artiști și meșteri din domeniile artei, picturii, arhitecturii și artelor aplicate să caute un refugiu sigur în hotarele lui. În Târnovgrad s-au creat condiții pentru dezvoltarea artei bijuteriilor, a sculpturii și olăritului. Chiar conducătorii Târnovgradului, care au căutat să transforme noua capitală a Bulgariei într-un loc demn și frumos, atrăgeau diverși maeștri din domeniul construcțiilor, arhitecturii și sculpturii.

În capitala Târnovgrad se îmbinau cele mai înalte realizări ale timpului în domeniul culturii, al artei și al construcției de fortificații. Complexul impresionant de mănăstiri, situate în umbra răcoroasă a Sveta Gora și împrejurimile capitalei, atrag unele dintre cele mai vii și mai erudite minți ale Bulgariei. Aici se pregătesc călugări și învățați, se copiază cărți și se creează noi opere de înaltă valoare artistică. Din Târnovgrad, scrierea și cultura bulgară s-au răspândit în țările numite astăzi slave. Apar clădiri extrem de pitorești, care devin un simbol al capitalei bulgare. Îi determină pe străinii veniți de aproape și de departe să admire măreția orașului din munții Stara Planina.

Cele trei dealuri pe care este situat Târnovgrad dispuneau de fortificații masive. Acestea constau din ziduri din piatră zdrobită, lipite cu mortar și întărite cu bârne interioare de lemn, care conferă o rezistență sporită zidurilor. Turnuri mari dreptunghiulare permiteau desfășurarea rapidă și menținerea unei garnizoane pe fortificații. Fortificațiile erau protejate de creste înalte, care ofereau protecție apărătorilor, iar în spatele zidului fortificației se aflau spații de luptă. Pe părțile laterale ale porții fortăreței, se ridicau turnuri rotunde, din care se turnau asupra capetelor inamicilor care luau cetatea cu asalt diverse lichide fierbinți - apă, rășină și altele. În apărare se foloseau și aruncătoare de piatră și catapulte, care erau menite să distrugă echipamentul de asediu al inamicului.

Cel mai bine protejat era dealul Țareveț, întrucât pe el erau situate clădirile administrative importante - simbolul puterii și al statului - palatul regal și biserica patriarhală. Trei porți dispuse una după cealaltă duceau spre creasta Țareveț printr-un istm stâncos îngust, întretăiat la prima poartă. Acest loc se numea Stânca tăiată. Peste prăpastie se cobora un pod mobil care, atunci când era ridicat, a tăiat accesul potențialilor atacatori. Chiar dacă dușmanii reușeau să treacă peste zidurile de apărare și ajungeau la Trapezița, palatul regal și Biserica Patriarhală dispuneau de condițiile necesare pentru a se apăra singure. Biserica cu hramul „Înălțarea Domnului” era construită ca o fortăreață separată, cu ziduri, porți și două turnuri de apărare. Palatul regal, de asemenea, dispunea de ziduri înalte fortificate, o curte interioară largă și un număr mare de turnuri, amplasate în locuri-cheie și în preajma intrărilor.

Palatul regilor, care se ridica pe creasta inexpugnabilului Țareveț, a fost expresia puterii domnitorilor bulgari. Etajele superioare ale construcției aveau numeroase balcoane. Acoperișurile erau sprijinite de pietre mari sau arcade de lemn. În apropierea intrării principale se aflau sala tronului și sala de recepție, acoperite cu dale de marmură masivă. Pereții celor două încăperi erau acoperiți cu imagini ale regilor bulgari, ale reginelor, basoreliefuri și mozaicuri. Încăperile de locuit și de lucru ale regelui și ale familiei sale erau amplasate în două construcții mari, ridicate pe panta abruptă de pe zidul de răsărit al cetății. În complexul palatului imperial erau amplasate diverse ateliere, armurerii și încăperi gospodărești. Pentru siguranța cetății și autonomia ei, în partea de nord-est a curții interoare a palatului imperial a fost ridicat un mare rezervor de apă. Palatul avea propria sa biserică cu hramul „Sfânta Parascheva”, care impresiona prin bogatele sale decorații interioare și exterioare.

Regii și aristocrația conducătoare trăiau în cetate și pe dealurile fortificate. Oamenii de rând trăiau în așa-numitul oraș exterior. Și acesta era protejat de ziduri fortificate. Dar dezvoltarea rapidă a dus la ridicarea de locuințe și în afara zidurilor întărite. În hotarele zidurilor fortificate existau cartiere separate unde locuiau diferite straturi ale populației urbane.

Existau cartiere separate alcătuite din locuințele și atelierele artizanilor, evreilor și negustorilor veniți din Apusul Europei. Casele locuitorilor din Târnovo erau construite din pietre tăiate sau zdrobite, lipite cu mortar. Acoperișurile erau acoperite cu țigle. Datorită spațiului limitat dintre zidurile cetății, clădirile erau adesea lipite unele de altele. Alimentarea cu apă a orașului era asigurată de râul Yantra, care ocolea dealurile Trapezița, Țareveț și Sveta Gora. Prin intermediul unor puțuri și mari rezervoare zidite în stânci, orașul dispuna de rezervele necesare. În caz de asediu, orașul se baza pe așa-numitele turnuri de apă - puțuri, construite în turnuri de piatră și protejate de zidurile fortificate.

Inaccesibilitatea naturală, zidurile puternice, rezervoarele de apă și depozitele de care dispunea transformă Târnovgradul într-o fortăreață care poate opri orice dușman. Într-adevăr, pe toată perioada existenței sale și până la apusul celui de-al doilea Imperiu Bulgar, orașul nu a fost capturat niciodată prin asalt direct sau asediu. Căderea sa sub loviturile oștirilor turcești a fost rezultatul unei trădări.

Cronicarii bizantini scriu despre Târnovgrad ca despre capitala bulgarilor și al doilea oraș după Constantinopol, recunoscând astfel măreția și frumusețea sa. Bogăția și splendoarea sa, realizările arhitecturale și artistice, care au atins cele mai înalte culmi pentru epoca aceea, îl confirmă, fără echivoc, ca inima vie a celui de al Doilea Imperiu Bulgar - simbol al măreției și al spiritului neîmblânzit al Bulgariei.

Până în ziua de astăzi, Târnovgrad impresionează prin vestigiile păstrate ale zidurilor sale, prin Turnul lui Balduin și relicvele complexelor arhitecturale bisericești. Orașul ne reamintește că poporul bulgar a dăinuit întotdeauna în calea furtunilor, a trecut cu capul ridicat cu mândrie prin vicisitudinile sorții și și-a construit un viitor mai bun.

În Parcul Istoric, locuitorii și oaspeții pot atinge exemplare restaurate de case, hanuri, palate și complexul bisericesc din vremea celui de-al Doilea Imperiu Bulgar. Datorită eforturilor multor specialiști - arheologi, istorici, cercetători în istorie medievală, artiști, sculptori - îmbinând realizările moderne în domeniul construcțiilor, am creat pentru voi un loc magic în care fiecare nu doar va simți spiritul și măreția trecutului, ci se va putea și cufunda în ele. Vizitați-ne! Parcul Istoric vă așteaptă!