Școlile cărturărești și școlile de artă de la Târnovo continuau vechile tradiții ale culturii bulgărești. Patriarhia de la Târnovo câștiga din ce în ce mai multă autoritate în Orientul Ortodox.

S-a dezvoltat și metalurgia. S-au înregistrat progrese și în domeniul construcțiilor și al arhitecturii. Numărul cetăților de pe teritoriile bulgărești ajunsese la peste 2000, iar modul de construcție a acestora respecta regula comunicării rapide între ele, inclusiv existența posturilor care să transmită semnale vizuale. Prin aceste inovații, sistemul de apărare al Bulgariei devenea unul dintre cele mai inovatoare din Europa la acea vreme.

Atunci s-au bătut primele monede bulgărești ‒ din aur, argint și cupru și începeau schimburile comerciale de mărfuri cu Dubrovnik și cu republicile italiene. În contextul unor invazii externe sporadice și al războiului cu vecinii, pentru o perioadă de aproximativ două secole, cel de-al Doilea Imperiu Bulgar s-a consolidat ca o forță politico-militară de frunte în Europa de Est.

Cu toate acestea, dezbinările interne și luptele pentru putere au dus la împărțirea țării în două ‒ Țaratul de Vidin și Țaratul de Târnovo. În contexul acestei lipse de consolidare, invaziile turcilor otomani în Balcani, în secolul al XIV-lea, au dus la prăbușirea celui de-al Doilea Imperiu Bulgar în 1396.