Al Doilea Țarat Bulgar

LOCUINȚELE OAMENILOR ÎN AL DOILEA ȚARAT BULGAR

Nobilimea trăia literalmente într-o lume de basm inaccesibilă, despre care vorbeau cu admirație chiar și călătorii străini. 

Cele mai sărace straturi ale societății ‒ țăranii, iobagii, micii meșteșugari din orașe și muncitori ‒ locuiau în colibe săpate pe jumătate în pământ. Acestea erau acoperite cu paie și stuf, fiind alcătuite dintr-o singură încăpere cu o suprafață redusă de locuit. Pereții colibelor erau alcătuite din ramuri de copac împletite, tencuite cu noroi, care aveau dificultăți în izolarea împotriva umezelii și a frigului. Grosimea totală a pereților era de numai 10-14 cm. Podeaua colibelor era din lut argilos și era tencuită cu degetele, fiind acoperită cu covorașe. Colibele acestea erau numite „grânare” sau „izbe”. În locuințele rurale, cel mai des utilizat era cuvântul „bordei”.

Amenajarea locuințelor oamenilor obișnuiți era foarte modestă. Acesta consta într-o vatră, câteva vase de lut, o laviță de dormit dispusă pe latura cea mai lungă a colibei, câteva cergi, un opaiț, cufărul cu trusoul miresei și un război de țesut.

În ciuda faptului că locuințele săracilor aveau un aspect extrem de neatrăgător, în interior domnea o curățenie impecabilă. Mulți călători străini, trecând prin ținuturile bulgărești, erau uimiți de această contradicție. În cele mai friguroase luni și zile de iarnă ale anului, oamenii aduceau în casă și animalele de muncă pentru a le feri de frig și pentru a le păstra la căldură. În orașe, locuințele celor săraci erau foarte dens aglomerate din cauza spațiului de locuit limitat. În sate, era puțin mai mult spațiu, dar oamenii nu respectau niciun plan în construcția și amplasarea locuințelor lor.

Locuințele oamenilor din orașe aveau fundații de piatră, pe care se ridica locuința propriu-zisă. Etajul al doilea era ocupat de una sau două încăperi, cu un spațiu de locuit care nu depășea 15 mp. Pereții de la etajul al doilea erau din lemn, cu o structură de suport tencuită cu pământ. Uneori, pereții interiori și exteriori erau în întregime din scânduri de lemn, cu spațiul dintre ele umplut cu pământ. Locuințele erau încălzite de cămine.

Acoperișurile caselor din orașe erau în cea mai mare parte din paie – întrucât acestea erau cele mai ieftine și mai accesibile. Totuși, existau și acoperișuri acoperite cu scânduri de lemn, altele cu țigle. Parterul, ridicat din piatră, adăpostea de obicei ateliere meșteșugărești sau grajduri pentru animale.
Spre deosebire de oamenii de rând, boierii și cetățenii de vază, oficialii de seamă ai administrației și ai cancelariei de stat, din apropierea conducătorilor, locuiau în case de lux. În multe izvoare și descrieri medievale sunt menționate palatele înalte și casele bogate ale aristocraților care trăiau dincolo de Balcani.

Casele celor de vază se remarcau prin dimensiunile impresionante și arhitectura diversă. Acestea îmbinau cele mai bune cunoștințe și mai înalte realizări ale construcției și artei arhitecturale de la acea vreme.

Fațadele caselor aristocratice erau decorate cu „diferite culori și modele“, cu figuri geometrice și sculpturi din metal. Al doilea etaj era alcătuit din nișe și arcade frânte. Printre materialele de construcții predominau calcarul moale, cărămizile roșii, plăcile decorative colorate și multe scânduri din lemn.

Ferestrele locuințelor boierești erau conturate într-un mod interesant: de un verde pal, dar se întâlneau în ele și albastru, violet, galben, verde și roșu. Uneori, gama de culori cuprindea diferite nuanțe. Ca o culme a decorației și măiestriei, diverse ornamente similare fierului forjat erau împletite pe partea de față a geamurilor ferestrei. Dintre acestea, trifoiul cu patru foi se întâlnea cel mai frecvent. Cea mai remarcabilă dintre casele aristocraților a fost Palatul Țarilor din Târnovo. Ridicându-se impresionant pe dealul Țareveț, acesta era o adevărată perlă.

Palatul a fost conceput și construit ca un ansamblu complex de locuințe și încăperi de lucru, care urmau să asigure o viață confortabilă regelui și familiei sale. În forma sa inițială, clădirea a fost ridicată chiar în timpul primilor conducători din Dinastia Asăneștilor, iar ulterior a fost reconstruită de mai multe ori. Saloanele palatului erau, de asemenea, decorate cu perdele de mătase și draperii de catifea, podelele erau acoperite cu covoare scumpe, realizate artistic, iar mesele, acoperite cu mâncăruri și băuturi servite în vase din aur, argint și ceramică bogat decorate.

Mulți dintre pereții de interior erau pictați cu imagini ale regilor și sfinților. Sala tronului era deosebit de bogat pictată.  Pardoselile camerelor principale și ale încăperilor de locuit erau lucrate cu grijă și acoperite cu mozaicuri din marmură albă, galben deschis și roz deschis, verde serpentin și porfiră roșie. Mozaicurile erau în formă de triunghiuri, paralelipipede și cruci. Peste tot adiau diferite arome plăcute de tămâie, care ar trebui să întărească ideea unei lumi de basm care domnea în încăperile palatului. 

Noi, la Parcul Istoric, ne străduim să recreăm măreția glorioșilor conducători și regi bulgari, pentru a vă cufunda în aventura captivantă a Evului Mediu bulgar târziu. În afară de construcția zonei destinate celui de-al Al Doilea Țarat Bulgar, în cadrul complexului, fiecare vizitator se va putea caza într-una dintre pensiunile pentru oaspeți și în hanul special concepute. Îmbinând realizările moderne cu rafinamentul și frumusețea artei medievale din timpul celui de-al Doilea Țarat Bulgar, vă vom provoca să experimentați pe deplin satisfacția și plăcerea șederii alături de noi, pentru a vă simți ca marii conducători și domnitori bulgari ale căror glorie și putere au umbrit chiar și Constantinopolul.

01.05.2020