Detaliile sculpturale utilizate în decorarea arhitecturală erau materiale mobile, folosite în ridicarea noilor construcții, înainte de toate, din ruinele abandonate ale clădirilor romane și bizantine timpurii. În timpul construcției reședinței fortificate a Khanului din Pliska, obținerea materiilor prime de construcție din ruinele abandonate din apropiere și din depărtate era folosită pe scară largă. Ruinele de ziduri de cărămidă erau demolate în întregime pentru a îndepărta și utiliza cărămizile bine conservate. La construcția reședințelor khanilor, erau aduse detalii arhitecturale întregi bine conservate - capiteluri, dale de marmură, baze de piatră etc., găsite în vestigiile vechilor așezări.

Un alt mod de obținere a elementor arhitecturale erau campaniile militare. Domnitorii bulgari luau adesea ca trofeu militar în timpul campaniilor lor diferite sculpturi și elemente arhitecturale din orașele cucerite. Din categoria aceasta fac parte, de exemplu, numeroasele coloane cu nume de cetăți din Tracia de est (tema bizantină Macedonia), găsite în palatul din Pliska, care sunt asociate în principal cu Khanul Krum și victoriile sale.

În afară de elementele de sculptură monumentală găsite și luate ca trofee, majoritatea compozițiilor sculpturale erau construite la fața locului chiar în palatele bulgare. Constructorii, meșterii, artiștii, decoratorii și sculptorii, care au fost aduși în Bulgaria ca prizonieri sau angajați pentru a face anumite lucrări, au condus la dezvoltarea sculpturii monumentale. Utilizarea meșterilor străini a dus la adoptarea treptată a obiceiurilor și practicilor bizantine în domeniul construcțiilor. Decorarea caselor și a aulelor s-a intensificat ca semn de prestigiu și demnitate personală.

Protobulgarii cunoșteau sculptura monumentală. Dar, spre deosebire de toate celelalte popoare de stepă (kazari, avari), aveau o practică specială care a lăsat monumente remarcabile și unice prin natura lor. Ele poartă denumirea convențională de „devtașlari” și sunt cunoscute în Bulgaria doar în câmpia Pliskov. Acestea sunt grupuri de blocuri neregulate de piatră, care rareori depășesc 2 m înălțime, înfipte 50-60 cm în pământ. Între blocurile de piatră neregulate ici-colo se găsesc și bucăți de coloane. Devtașlarii erau fie aranjate inegal, fie aranjate în rânduri uniforme, astfel încât să formeze dreptunghiuri sau pătrate mari, de obicei orientate corect în cele patru direcții.

Cercetările efectuate asupra acestor monumente și săpăturile parțiale din jurul lor, în urma cărora au fost găsite oase de om și de animale, precum și obiecte rare, cum ar fi cuțite, vârfuri de săgeată și potcoave, arată că devtașlarii erau folosite pentru săvârșirea de diverse ritualuri. Probabil au fost asociate cu diverse sacrificii, care aveau ca scop obținerea milosteniei zeului suprem de către populație.

Devtașlarii sunt, de asemenea, asociate cu forma de masă a practicii aristocratice din Evul Mediu de ridicare de inscripții în numele Khanului pentru generalii căzuți departe de patrie.

Sculptura monumentală și construcțiile din Bulgaria Dunăreană arată într-un mod categoric cum coloniștii lui Asparuh nu au venit aici ca barbari sălbatici, ci în calitate de purtători ai unei culturi bogate. Aveau o tradiție în construcții - în cea mai mare parte legată de construcția fortificațiilor și a aulelor protejate. Ulterior, împrumutând diverse elemente și stiluri sculpturale utilizate de cel mai apropiat vecin și rival natural, Bizanțul, protobulgarii au dezvoltat și și-au perfecționat arta sculpturală monumentală.