Protobulgarii

Protobulgarii

„Bulgar înseamnă om înțelept, învățat” (din istoria scrisă a bulgarilor de pe Volga) Până în secolul VI, protobulgarii aveau un mod de viață predominant nomad. În a doua jumătate a secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, aceștia au intrat în contact direct cu Bizanțul și au adoptat treptat un stil de viață mai sedentar.

Principalul mijloc de trai al populației era creșterea bovinelor. Meșteșugurile precum olăritul, fierăritul, pielăritul și prelucrarea aurului erau bine dezvoltate.  

Armata protobulgară era alcătuită practic din cavalerie și consta din toți bărbații apți să poarte arme. 

În jurul anului 660, la o vârsta înaintată, murea ultimul conducător al vechii Bulgarii, Hanul Kubrat. Cel mai mare dintre fiii săi, Bat Bayan, a rămas alături de armata sa din capitala Fanagoria pentru a rezista presiunii khazarilor, în timp ce ceilalți conduceau triburile bulgare spre noi pământuri.

Kotrag a plecat spre est, unde pe malurile Volgăi a întemeiat Bulgaria de pe Volga, cu capitala în cetatea Bolgar. Kuber a trecut prin Pannonia și s-a stabilit în câmpia Bitola (actuala Macedonia), iar Alțek a ajuns pe pământurile actualei Italii. Cu cea mai mare parte a bulgarilor, Asparuh s-a îndreptat spre Delta Dunării, unde, în alianță cu triburile slave locale, a creat noul stat bulgar, cu capitala la Pliska. În 681 acest stat a fost recunoscut oficial de Bizanț.