Marele Kubrat, ai cărui fii au fondat mai târziu alte cinci formațiuni statale bulgărești pe harta Europei, a ridicat rapid numele bulgarilor și i-a transformat într-o forță politico-militară serioasă. 

În 635, căpetenia tribului bulgar Unogunduri, Khanul Kubrat, a creat în stepele Azovului și ale Mării Negre marea uniune tribală „Vechea Bulgarie Mare”. Statul s-a dezvoltat rapid și a devenit un important factor militar și politic în lumea medievală.

Începuturile statului, care a rămas în istorie sub numele de Vechea Bulgarie Mare, a fost stabilit în 635. Atunci Khanul Kubrat, întors de la Constantinopol, a fost pus de unchiul său Organa, conducător al Onogudurilor. Împreună cu ruda sa, Kubrat a început un război împotriva avarilor, pentru a pune capăt dependenței bulgarilor de ei.

După o serie de lupte grele în stepele Mării Negre, în timpul cărora Organa a pierit, Kubrat și-a câștigat independența. Noul conducător al bulgarilor a încheiat rapid un tratat cu împăratul bizantin Heraclius, cu care era bun prieten din perioada șederii lui la Constantinopol. Kubrat și-a asumat responsabilitatea pentru apărarea granițelor estice ale imperiului de dușmanii care înaintau impetuos către Bizanț. În schimb, împăratul i-a acordat titlul de patrician și l-a copleșit cu daruri generoase. Potrivit mărturiilor cronicarilor, acest titlu nu este întâmplător. Se consideră că Kubrat a primit creștinismul la Constantinopol, iar mai târziu o mare parte dintre membrii propriei familii și din anturajul său au adoptat noua credință. Astfel se explică bunele relații pe care Kubrat le-a întreținut cu familia imperială, inclusiv sprijinul pe care l-a oferit după moartea lui Heraclius soției sale Martina și fiilor săi.

Khanul Kubrat a manifestat toleranță religioasă față de popoarele care intrau în hotarele statului său, fiind în același timp un adversar neobosit și un războinic redutabil. Mai ales în ceea ce privește rivalul său de sânge - clanul Ashina, cu care este legat tribul Khazarilor. Kubrat a luptat cu înverșunare împotriva lor și abia după moartea sa, khazarii au reușit să obțină supremația și să cucerească părți importante din Bulgaria Mare. Acesta din urmă este de fapt un proces natural, rezultat din strămutarea fiilor lui Kubrat. Astăzi, ca motiv principal, este indicată dorința descoperirii de noi terenuri fertile, în care bulgarii să se poată stabili permanent și să abandoneze modul semi-nomad de viață. Ulterior, două dintre ele, Bulgaria Dunăreană, între ale cărei hotare locuiesc bulgarii de azi și Bulgaria de pe Volga-Kama, se consolidează și ating o prosperitate și mai mare. Cu toate acestea, ceea ce este extrem de important de știut despre Vechea Bulgarie Mare este faptul că ea marchează începutul și procesul de unire a conștiinței bulgarilor într-un singur popor. Khanul Kubrat îi determină pe compatrioții săi împrăștiați și deseori învrăjbiți să-și formeze propria conștiință de sine națională.

Inițial, uniunea tribală protobulgară de sub Kubrat a apărut pe teritoriul aflat sub stăpânirea Khaganatului de Vest-Noturk și care în 631 a înlăturat puterea supremă a acestuia. Pe măsură ce granițele extrem-vestice ale acestui khaganat ajungeau până în Caucaz, Marea Neagră, Marea Azov și râul Don, în cea mai vestică parte a lui s-a format și a fost creată „Vechea Bulgarie Mare”. Ea a fost principalul nucleu în jurul căruia s-au strâns apoi și alte triburi, formând uniunea tribală protobulgară în perioada celei mai mari puteri a acesteia.

După încheierea păcii cu Bizanțul, în 635, și stabilizarea situației din răsărit, Kubrat a alipit teritoriilor stăpânite de el și alte triburi - nu este o coincidență faptul că Teofan menționează că în jurul Mării Azov și în Phanagoria, în afară de evrei, trăiau „prea multe popoare”. Fără îndoială, printre ele se numărau și triburi maghiare, întrucât există atât de multe date scrise, lingvistice și arheologice. Era cât se poate firesc în această situație ca extinderea „Vechii Bulgarii Mari” să aibă loc pe teritoriile aflate la apus de râul Don, populate de tribul protobulgar Kotragi (Kutriguri).

Faptul că Kutrigurii sunt enumerați ca fiind supuși lui Kubrat oferă temei afirmației că uniunea triburilor protobulgare se întindea și la vest de râul Don. Acest lucru este confirmat de faptul că, după destrămarea alianței triburilor, după moartea Khanului Kubrat, unul dintre fiii săi (Khanul Kotrag) s-a stabilit definitiv în zona dintre Nipru și Don, adică în teritoriile care au intrat sub stăpânirea Bulgariei Mari.

Hotarele uniunii triburilor protobulgare conduse de Khanul Kubrat pot fi trasate astfel: spre est - cursul inferior al râului Volga și Marea Caspică până la Caucaz; la sud - Munții Caucaz, Marea Neagră, Marea Azov (fără Crimeea) până la Golful Karkinitsky; granița se întindea de-a lungul râului Nipru, iar în unele zone ajungea până la râul Bug; granița de nord ajungea la dealul Ergeni (această înălțime este numită Munții Calului sau Munții Bulgariei) și cotul râului Don, vecini imediați ai protobulgarilor, fiind triburile Anților.

Capitala și principalul oraș al uniunii triburilor protobulgare a fost Phanagoria. Această veche așezare a apărut în jurul secolului al VI-lea î.Hr., pe malul golfului Taman. Mai târziu, în secolul IV d.Hr., a fost distrusă de huni și goți în secolul IV. În secolele al V-lea și al VI-lea orașul a început să fie reclădit și chiar a devenit centrul diecezei Phanagoria. Creșterea și restaurarea acesteia s-au datorat politicii de succes a lui Kubrat și a bunelor legături comerciale pe care conducătorul bulgar le-a menținut și le-a desfășurat pe mare, prin portul Phanagoria.

Istoria uniunii triburilor protobulgare condusă de Khanul Kubrat este reflectată într-un mod original în cea mai veche cronică bulgară - „Cartea numelor khanilor bulgari”.

Kubrat a condus Vechea Bulgarie Mare în perioada 635-650. Un om de stat autoritar, înzestrat cu talent de conducător militar și înțelepciune excepționale, conducătorul bulgar nu numai că a reușit să unească bulgarii împrăștiați, el ne-a lăsat înțelepciunea și legământul său, din care se hrănesc astăzi toți fiii Bulgariei. Cuvintele Khanului Kubrat răsună de-a lungul timpului pentru a ne arăta și a ne reaminti că doar împreună, prin eforturi unite, poporul bulgar este capabil de fapte mari.