Mărturiile directe privind dezvoltarea agriculturii de către vechii bulgari sunt, în general, puține. Odată cu descoperirea resturilor de grâu carbonizat în localitatea protobulgară Durankulak, arheologii confirmă în mod concludent că protobulgarii aveau o agricultură bine dezvoltată. Amestecul relativ scăzut de plante parazite găsite în grâu este o dovadă a nivelului înalt al culturii agrotehnice a înaintașilor care au trăit pe teritoriile acestea. Se presupune că acesta era similar cu cel al bulgarilor de pe Volga.

Creșterea animalelor

Animalele constituiau o parte semnificativă din bogăția și mijloacele de trai ale bulgarilor, care locuiau în hotarele ținuturilor bulgărești. Se creșteau cai și vite Conform datelor provenite din surse istorice, pomenirea bovinelor cornute apare înainte de creșterea cailor, ceea ce indică faptul că, la protobulgari, acestea au jucat un rol esențial în creșterea animalelor. Deoarece foarte dezvoltata creștere a bovinelor se întâlnește în zonele în care se practică o agricultură extinsă, aceasta constituie o dovadă clară a faptului că la bulgari creșterea animalelor se deosebește semnificativ de cea a fermei nomade tipice. În cazul celei din urmă, calul este o sursă principală de forță de muncă și hrană.

Comerț

Bulgarii, care s-au stabilit pe meleagurile noastre, făceau comerț activ, potrivit mărturiilor unor diverse surse și a unor călători. Comerțul exterior activ aducea venituri trezoreriei statului, venituri care erau utilizate pentru construcția de noi drumuri, fortărețe și centre de comerț. Prin tratatul încheiat cu Bizanțul în 716, Hanul Tervel a stabilit condițiile în care comercianții bulgari puteau exporta mărfuri în imperiu și bizantinii în Bulgaria. Pe baza aceluiași acord, a fost creată o piață bulgară permanentă în capitala Constantinopol, unde înflorea un comerț viu.