Deși în ochii bizantinilor această religie era păgână, tocmai ea este temelia solidă pe care vechii bulgari și-au construit societatea. 

După ce Khanul Asparuh a traversat Dunărea și și-a ridicat noua capitală, Pliska, a întreprins o serie de acțiuni destinate stabilizării noii uniuni statale. Încep construcții la scară largă - de-a lungul granițelor, valurilor și șanțurilor pentru a pune stavilă dușmanilor, iar în capitală și în aulele fortificate mai mari, se construiesc temple. Aceste sanctuare și temple sunt asociate cu cultul zeului suprem al vechilor bulgari. În ele ritualurile sunt săvârșite de preoți special pregătiți și instruiți, numiți colobari. Inițiați în secretele naturii, posedă cunoștințe și înțelepciune superioare, sunt purtători ai acelor înțelepciuni și cunoștințe de veacuri, care au însoțit marele popor bulgar încă din zorii timpurilor. Deși sunt socotiți păgâni de către bizantini, templele protobulgarilor reprezintă dovezi incontestabile ale rădăcinilor străvechi ale civilizației lor.

Primele descoperiri arheologice de temple au fost făcute în timpul săpăturilor de la Pliska. În vecinătatea palatului au fost găsite vestigiile fundațiilor unei clădiri mari, dreptunghiulare, cu fundații masive din blocuri de piatră prelucrate. Orientarea sa este în direcția est-vest și s-au descoperit urme precum că, după adoptarea creștinismului, a fost transformată în biserică.

Madara este menționată ca unul dintre principalele complexe de cult, unde conducătorii și preoții bulgari săvârșeau ritualuri și aduceau sacrificii legate de zeul suprem. Templul principal de acolo are un plan similar cu cel descoperit la Pliska.

Săpăturile arheologice realizate de-a lungul anilor au dus la descoperirea a numeroase alte urme de temple. Majoritatea templelor au formă dreptunghiulară sau pătrată, dar unele, precum cele din Durankulak și Balcic, aveau formă rotundă. Fără îndoială, protobulgarii au folosit diverse procedee și tehnici pentru a-și ridica centrele spirituale, în care să aducă cinstire zeului suprem și să-și săvârșească ritualurile. În ciuda formei, însă, toate sanctuarele protobulgare au urmat un plan strict definit, ceea ce arată că, în esența sa, religia vechilor bulgari avea o bază solidă. Unele dintre temple au fost amplasate în locurile unde se aflau reședințele conducătorilor. În felul acesta, ei erau strâns legați de funcțiile religioase pe care khanul suprem le îndeplinea împreună cu puterea administrativă și seculară pe care o purta cu sine.

Templele protobulgare, în ciuda formei lor, erau compuse din două părți - interioare și exterioare. Partea interioară avea fundații mai groase și mai masive decât cea exterioară. Aceasta din urmă era ferm închisă, dar era uneori și împrejmuită de colonade. Partea interioară a templului era acoperită cu o cupolă - în temple cu un plan pătrat sau cu o boltă cilindrică - în temple cu formă dreptunghiulară. În temple era un altar. Acesta era alcătuit dintr-o fundație îngustă, o coloană scundă și o placă de altar. Pe ea ardea focul sacru.

În templele protobulgare erau prezente bazine cu apă. Utilizarea lor era necesară pentru îndeplinirea ceremoniilor și purificarea ritualică. Fiecare templu protobulgar era alimentat cu apă dintr-o sursă naturală de apă sau un puț săpat special. Obiectele ritualice în ceremonii și preoții se spălau cu apă.

Apa ca element era venerată în egală măsură cu focul. Ea simbolizează sănătatea fizică perfectă și infinitul. Cultul apei și puritatea sunt mărturisite de surse care s-au păstrat, care descriu actele cultice săvârșite de Khanul Krum înaintea Constantinopolului. Domnitorul bulgar a pășit ritualic în mare, apoi s-a spălat și a stropit soldații cu apă.

Religia protobulgarilor era bine dezvoltată, avea ceremoniile proprii și locuri sacre. Era practicată mai ales de elita conducătoare - Khanul, succesorii săi, boierii și casta preoțească, care aveau un sistem ierarhic și titluri complexe.

Astfel, în acele vremuri tulburi, urmând aceleași principii morale, obiceiuri și aceeași cale spirituală, protobulgarii au reușit să se consolideze ca o comunitate coezivă și împreună să facă față dificultăților și provocărilor vremurilor. Religia unică a contribuit la menținerea unei puteri centralizate solide a țării și la respectarea cu strictețe a principiului unui singur conducător și ascultare necondiționată de voința conducătorului suprem. Deși protobulgarii erau toleranți față de alte religii - printre ei erau mulți care acceptaseră creștinismul, credința în zeul suprem era cinstită adecvat, iar în cinstea lui se ridicau templele sacre. Și, deși în vremurile mai târzii opoziția dintre creștini și adepții vechii religii a devenit deosebit de ascuțită și a dus la unele conflicte interne în stat, în esență rolul templelor nu s-a schimbat prea mult. Templele ridicate înainte, în care era cinstit Zeul suprem, au fost transformate, în cea mai mare parte, în biserici și mănăstiri, unde cei mai înțelepți și mai învățați dintre bulgari au continuat să-și dezvolte deprinderile, artele și viața spirituală într-un mod care a căutat să păstreze și să transmită străvechea moștenire spirituală și culturală, să păstreze obiceiurile și tradițiile.