Primul Țarat Bulgar

STABILIZAREA STATULUI BULGAR ÎN TIMPUL DOMNIEI HANULUI KRUM

Hanul Krum, faimos pentru porecla de ”Cel Înfricosător”, este unul dintre cei mai emblematici conducători bulgari. Distingându-se printr-o voință fermă și fiind capabil să mențină echilibrul, el a reușit să depășească dezacordurile și disputele dintre cele două straturi etnice principale din cadrul statului – slavi și protobulgari. Astfel, Krum s-a transformat rapid în conducătorul unui popor unit. 

Han Krum a urcat pe tronul bulgar în anul 803. El a preluat domnia prin alegere – o lege veche prin care bulgarii își alegeau odinioară conducătorii. Han Krum a marcat începutul așa-numitei dinastii Krum. Domnitorul avea două obiective importante: consolidarea și extinderea statului bulgar slăbit de numeroasele contradicții și conflicte interne din timpul domniei conducătorilor precedenți.

Prima campanie importantă a lui Han Krum a fost îndreptată împotriva avarilor. După ce în anul 803 Carol cel Mare a dat o lovitură zdrobitoare Khaganatului Avar, în anul 805 Han Krum a pătruns peste teritoriile avare, punând capăt definitiv existenței acestei uniuni statale. Partea de est a Khaganatului Avar a fost anexată Bulgariei. Astfel, Bulgaria se limita la Nord de Carpați și includea în granițele ei Transilvania și Banatul. Râul Tisa, până la gura râul Sava, devenea granița vestică între teritoriile bulgărești cu imperiul Franc. În acea perioadă, Frontiera de est a statului bulgar trecea de-a lungul Nistrului și a Mării Negre. 

În anul 806, după un vechi obicei protobulgar, Krum a convocat la Pliska un sobor obștesc național, la care a anunțat câteva noi prevederi legale. Prin introducerea acestor legi, Krum își propunea drept obiectiv să creeze încredere în puterea statului, să sporească capacitatea militară a armatei și să dezvolte sentimentul de întrajutorare în rândul supușilor săi, fără deosebire de origine sau statut social.

În paralel cu introducerea legilor, Krum și-a continuat campania de cuceriri menită să ducă la extinderea teritoriilor bulgare. În anul 808, oastea bulgară, în frunte cu Han Krum, a pătruns în teritoriile bizantine de-a lungul văii râului Strymon. Domnitorul bulgar le-a provocat o înfrângere zdrobitoare trupelor bizantine aflate acolo, a capturat întregul convoi de aprovizionare și o pradă de 1100 de livre de aur, menite, după toate probabilitățile, plății salariilor romeilor (bizantinilor).

Anul următor, 809, Krum a coborât în câmpia Sofiei și, în timpul sărbătorilor pascale, a asediat și cucerit cetatea bizantină Triaditsa (Serdika). După succesul său, unele căpetenii militare bizantine, care și-au pierdut credința în puterea Bizanțului, au decis să treacă în slujba lui Krum. Printre aceștia se număra și specialistul în mașinării de asediu Evmatie.

Campaniile victorioase ale lui Krum au stârnit furia împăratului romeilor Nichifor I Genikos. Acesta a adunat o armată uriașă prin trecătorile slab fortificate ale munților Stara Planina și s-a îndreptat către Pliska. Krum i-a propus împăratului să încheie pace, dar propunerea sa a fost respinsă. Domnitorul bulgar s-a retras pentru a-și păstra cea mai mare parte a armatei sale capabilă de luptă, sacrificând capitala. Puținii apărători ai cetății au ținut piept o perioadă de armatei romeilor, permițând în felul acesta lui Krum și forțelor principale ale armatei să se retragă. Nichifor I Genikos s-a arătat a fi un cuceritor crud, supunând orașul și împrejurimile sale distrugerii și jafului. Krum a propus din nou pace. A fost respins cu dispreț de către împărat. Nichifor I Genikos a dat porunca să fie arsă capitala bulgară.

Krum, care își strânsese deja forțele, a decis să-i pedepsească pe cuceritori după cum se cuvine. Toți bărbații capabili să poarte arme au fost mobilizați. Conducătorul militar bulgar i-a chemat la luptă pe războinicii slavi. Lor li s-au alăturat și mulți avari, cărora le-a redat libertatea în schimbul participării la bătălie împotriva romeilor. Chiar și femeile s-au înrolat în armată. Întreaga țară s-a ridicat la luptă pentru a se împotrivi basileului bizantin și armatei sale.

La 26 iulie 811, oastea bulgară condusă de Hanul Krum a încercuit bizantinii aflați în retragere în trecătoarea Verbish. Blocând ieșirile cu baricade din lemn, luptătorii bulgari au ocupat toate locurile prin care romeii ar fi putut răzbate. Prin strâmtori înguste, cunoscute numai de ei, ostașii bulgari au năvălit în tabăra bizantinilor. A început o luptă aprigă. Unii dintre bizantini au murit în luptă, alții s-au înecat în pârâurile de munte în timp ce încercau să scape. O mare parte din conducătorii militari ai romeilor și împăratul Nichifor au fost uciși în luptă. Din craniul basileului ucis al romeilor, Krum a poruncit să i se facă un pocal pe care să-l folosească pentru sărbătorirea triumfului său. Acesta este motivul pentru care a fost numit de către cronicarii bizantini și ”Cel Înfricoșător”.

Krum a încercat să restabilească tratatul de pace încheiat între Bizanț și Bulgaria pe vremea domniei Hanului Tervel, dar romeii nu au dorit asta. În anul 812, conducătorul bulgar a asediat și cucerit fortăreața Develt, pentru a-și arăta supremația în fața Bizanțului. Au început, astfel, pregătirea pentru un nou război între cele două puteri. În mai 813, trupele bizantine s-au strâns în preajma cetății Versinicia, în apropiere de Adrianopol. Krum îi aștepta. În bătălia care a urmat, romeii au fost înfrânți. Krum și-a lăsat fratele să ducă mai departe asediul Adrianopolului, iar el a mers către Constantinopol, pe care l-a asediat. Înainte să propună din nou încheierea păcii, conducătorul bulgar a făcut demonstrații impresionante ale puterii sale, sacrificii de animale și chiar umane, conform relatărilor cronicarilor bizantini. În urma negocierilor dintre bulgari și bizantini s-a încercat asasinarea lui Krum. Conducătorul bulgar a reușit să scape nevătămat din capcană și s-a îndreaptat către Adrianopol, distrugând toate cetățile care îi stăteau în cale.

După întoarcerea lui Krum la Adrianopol, cetatea a fost cucerită și prăduită. Din cetate a fost luat un număr mare de prizonieri. În același an, domnitorul bulgar a întreprins o expediție împotriva Constantinopolului în fruntea a 30 000 de călăreți înzăuați. Dar, din cauza timpului nefavorabil, a ajuns numai până la Arkadiopol.  În anul 814, în timpul pregătirii unei ample operațiuni militare destinată cuceririi capitalei romee, domnitorul bulgar a murit în urma unui atac de cord. 

Hanul Krum rămâne în istorie ca un talentat strateg și om de stat iubit de popor. În ciuda fricii pe care conducătorul bulgar o inspira poporului, nici măcar cronicarii bizantini nu și-au putut ascunde respectul și admirația cu care au descris autoritatea pe care acesta o avea și triumfurile sale. Krum părăsea pentru totdeauna scena istoriei, iar legile introduse de el, dăltuite în piatră, deveneau legi scrise ale statului bulgar de dincolo Dunăre. În timpul domniei sale, Bulgaria și-a mărit de mai multe ori teritoriul, bucurându-se de un înalt prestigiu internațional.

Oaspeții și vizitatorii Parcului Istoric și copiii lor pot afla mai multe despre istoria marelui domnitor Krum din cartea cu benzi desenate cu același nume. Tradusă în 4 limbi, aceasta popularizează și promovează acest nume glorios al neamului bulgar.

01.05.2020