Roma

NICOPOLIS AD ISTRUM ȘI ROMA

Nicopolis ad Istrum, în traducere Orașul Victoriei pe Dunăre, este unul dintre orașele pe care împăratul Traian le-a ridicat pentru a-și sărbători triumful asupra înspăimântătorilor geți. Așezarea era situată la o intersecție-cheie Odessos - Marcianopolis - Melta. Pe lângă ea trecea drumul care venea din Novae și cobora de-a lungul văii râului Yantra către Augusta Traiana.

La început, așezarea era numită și Nicopolis ad Hemus, deoarece se afla la doar 10 mile de munții Hemus (Stara Planina). În apropierea așezării se creșteau multe animale, meșteșugurile și agricultura erau bine dezvoltate. Locuitorii de seamă - căpetenii ale orașului, negustori, aristocrați traci și reprezentanți ai puterii centrale romane locuiau în conace bine amenajate și vile frumoase. Au fost organizate și orânduite numeroase târguri, unde fremăta un negoț viu.

Locuitorii orașului practicau meșteșuguri precum tăietori de piatră, tâmplărie, construcții. Erau piuari, judecători, chiar un dirijor al corului imperial. În vecinătatea satelor din apropiere existau centre de producție ceramică, care satisfaceau nevoile locale.

Orașul era guvernat de un consiliu de arhonți, condus de un prim arhont, care controla și sistemul judiciar. Cele mai importante organe erau Adunarea Populară și Consiliul Orășenesc. Consilierii acestora din urmă erau aleși dintre rândurile celor mai bogați fruntași ai orașului. Deși orașul a fost întemeiat de legionarii romani veterani, mulți traci s-au stabilit ulterior în el. Mulți dintre ei aparțineau unor familii aristocratice vechi și puternice care, după înfrângerea lui Decebal, au ales să accepte Roma și să trăiască sub stăpânirea acesteia. În același timp, cuceritorii înșiși au arătat o toleranță deosebită față de pământurile cucerite și locuitorii acestora. Erau toleranți cu religia localnicilor, le permiteau să-și împlinească obiceiurile și chiar le dădeau o anumită libertate de guvernare internă.

Un colegiu special de preoți avea grijă să mențină cultul împăratului roman conducător și principalele zeități cinstite de alte religii: Zeus, Hera, Atena, Cybele. Venerarea cultului imperial avea un caracter oficial în viața populației.

Populația locală tracică îl venera în masă pe călărețul trac (Heros). Locuitorii din Nicopolis ad Istrum erau de diferite etnii și straturi sociale. Deși predominante erau numele latine, majoritatea oamenilor din spatele lor erau membri ai populației locale tracice. Se întâlneau, de asemenea, mulți greci - imigranți din Asia Mică și Siria. Printre veteranii care se stabiliseră pe malul drept al Dunării, majoritatea erau de origine tracă. Acest lucru nu era întâmplător, deoarece mulți traci erau recrutați ca soldați în legiunile romane. Existau chiar legiuni întregi care erau aproape în întregime alcătuite din războinici traci - cei mai buni războinici din lumea antică. Odată cu slăbirea puterii regilor, preoților și conducătorilor traci, mulți dintre traci au intrat în armata romană. Serviciul asiduu de acolo le oferea posibilitatea de a obține cetățenia și pământ, de a fi recunoscuți și respectați. Acești traci, deși îți păstraseră zeii și obiceiurile, fuseseră romanizați - adică adoptaseră nume romane și unele dintre obiceiurile Romei în timpul serviciului îndelungat în armată.

Mulți dintre locuitorii înstăriți care participau la guvernare construiau clădiri publice din fonduri proprii - temple, sanctuare, băi.

Nicopolis ad Istrum avea cea mai mare înflorire în perioada Antoninilor și Severilor. Prin decizia Consiliului orășenesc și a Adunării Populare, orașul a donat suma de 700.000 de sesterți împăratului Septimius Severus. Orașul avea dreptul să bată propriile monede. Statui ale zeităților, împăraților, guvernatorilor provinciali și personalități cu merite față de oraș erau ridicate pe piedestalele din piața orașului. Statuia din marmură a lui Asclepios descoperită indică faptul că locuitorii orașului nu doar cinsteau acest zeu, dar, fără îndoială, în el erau și foarte mulți vindecători pricepuți, care se bucurau de nume bun și se închinau Romei.

Pentru distrarea populației erau organizate lupte de gladiatori și vânătoare de animale. Organizatorul lor era, de obicei, marele preot al orașului. Orașul era reședință episcopală.

Inițial, așezarea a fost construită, iar mai târziu cartierele sale în creștere au fost protejate de ziduri puternice, fortificate. Nicopolis ad Istrum avea mai multe surse de apă. A existat și un mic teatru (odeon), care aduna aproximativ 350-400 de oameni. În apropiere de poarta nordică a orașului se afla o baie publică, cu toate facilitățile de baie necesare.

Nicopolis ad Istrum, deși a fost fondată de Roma, a devenit de fapt unul dintre cele mai mari centre și vetre, din care populația locală tracică continuă să gestioneze o mare parte din fostele sale teritorii, să aibă grijă de conservarea lor și să-și răspândească cultura printre ceilalți coloniști. Tracii romanizați din Nicopolis ad Istrum nu și-au pierdut identitatea și conștiința de sine națională.

Până în zilele noastre, vestigiile Nicopolis ad Istrum sunt un loc atractiv pentru turiști și călători. Și în fiecare an, în vară, acolo se organizează un festival antic.