Statul trece prin diferite forme de guvernare ‒ de la monarhie prin republica oligarhică până la imperiul autocratic.

În istoria sa, Roma a cucerit și a condus majoritatea statelor elenistice din regiunile mediteraneene și celtice ale Europei Apusene. Administrația imperiului a fost împărțită treptat în două jumătăți separate: de răsărit și de apus, ceea ce a dus la o divizare culturală.

La anul 476, jumătatea apuseană se dezvolta deja în felul său. Biserica vine în prim-plan și își asumă o serie din funcțiile administrative care aparțineau autorității laice. Capitala a căzut sub presiunea turcilor otomani. Jumătatea răsăriteană a imperiului (Bizanț), cu centrul la Constantinopol, a păstrat o parte din spiritul Imperiului Roman până în 1453, când capitala a fost cedată turcilor otomani.

Influența Imperiului Roman asupra Europei, Orientului Mijlociu și Africii de Nord este semnificativă. Culturile materială și spirituală, care se cristalizează și se dezvoltă de la sfârșitul mileniului I î.Hr. până în secolul V d.Hr., a lăsat urme durabile până în zilele noastre.

Roma unifică, păstrează și dezvoltă sub o idee comună realizările diferitelor culturi ale Antichității și pune bazele civilizației europene. Este introdus betonul roman (II c. Î.Hr.), se folosește mortarul din calcar pe zidărie din cărămidă, ceea ce ridică construcția și arhitectura la un nou nivel. Se clădesc forumuri, arcade triumfale, terme, amfiteatre, locuințe și vile bogate cu atrium-peristil și locuințe cu mai multe etaje. Se folosesc arcuri, arcade, bolte, cupole, ordine arhitecturale. Se dezvoltă sculptura monumentală și basorelieful istoric, iar pictura capătă și ea caracter decorativ. Arhitectura și urbanismul moștenite de la civilizația romană își păstrează aspectul timp de secole.